În după-amiaza aia era singură acasă, cum era de obicei în timpul săptămânii. Părinții ei erau la serviciu, iar sora ei era la școală. Ea avea vreo șase ani și s-a gândit să se joace la vitrina de porțelanuri, care era în sufragerie. Acolo s-a dus direct la cutia îmbrăcată în catifea roșie, în mijlocul vitrinei. Înăuntrul ei se afla "piesa de rezistență" a colecției familiei: o vază chinezească cu un gât foarte lung, foarte ușoară, toată așa... lungă și frumoasă, foarte finuță! A luat-o cu atenție din cutie, s-a uitat la ea; a văzut că pe ea sunt pictate doar femei - brunete toate și cu trăsături asiatice și toate îmbrăcate foarte ciudat, cu haine foarte lălâi. Ce i s-a părut și mai amuzant era că toate alergau după un fluturaș.

După ce a analizat-o a început să-și imagineze că e un pirat și că ține o halbă de bere probabil în mână și cântă și se veselește cu colegii ei pirați, fără nicio grijă. Doar că la un moment dat s-a trezit că are doar gâtul vazei în mână. Restul stătea în cioburi la picioarele mesei pe care probabil o lovise.

Inițial s-a speriat enorm! Panică totală! Nu știa ce să facă. Era sigură că o să fie... că n-o să fie bine dacă vor afla părinții. Dup-aia a început să se gândească la soluții. A încercat întâi să lipească vaza, dar n-a reușit cu aracet. Apoi s-a gândit să ascundă probele și a aruncat cioburile pe fundul găleții de gunoi, sub gunoi cum ar veni. Dar apoi s-a gândit că când va duce gunoiul mama va descoperi cioburile. Așa că s-a gândit că mai bine duce ea gunoiul.

Ea n-avea voie să iasă din casă, n-avea cheie, n-avea voie să iasă singură, dar în acel moment yala casei era specială și se putea deschide cu o șurubelniță dinăuntru. Zis și făcut! A folosit o foarfecă, a ieșit, a dus gunoiul și apoi s-a gândit să iasă afară să se liniștească, că soarele i-ar face bine. Doar că afară a uitat. S-a întâlnit cu prietenii, a început să se joace, a uitat de tot. Și-a adus aminte abia seara când a venit mama ei să o ia de la joacă.

Mama ei era furioasă. A certat-o. I-a spus că s-a speriat foarte tare că a găsit casa descuiată și fata ei nicăieri. I-a dat și prima palmă, pe care și-o amintește, și a întrebat-o de ce a făcut chestia asta, iar fata i-a spus - "ca să se liniștească" și s-a bucurat că n-a întrebat-o de ce să se liniștească. Abia peste un an aveau să afle ce s-a întâmplat cu vaza chinezească.